
De ce sa alegi Sulina?
Obiective turistice din Delta Dunarii & Sulina
Aflată la extremitatea estică a teritoriului national, Sulina este singurul oraş-port fluvial, la Dunăre şi maritim, la Marea Neagră, situat la gura de vărsare a fluviului prin bratul cu acelaşi nume.
Teritoriul oraşului face parte din Rezervatia Biosferei Delta Dunării (RBDD), una din cele mai întinse zone umede din Europa, arie de importantă ecologică natională şi internatională. Terenul pe care este amplasat oraşul este plan, în conditiile în care Sulina este aşezarea situată la cea mai joasă altitudine din România (max.3,5 m fată de nivelul mării).
Vegetatia este abundenta, formata din stufarisuri si rogozuri, din plante acvatice (in special nuferi). Aici sunt abundente plantele agatatoare, intre care se remarca Periploca graeca si vita salbatica (Vitis silvestris), care atinge dimensiuni foarte mari. Delta Dunarii reprezinta un obiectiv de mare atractie prin prezenta in cadrul ei a unei variate faune piscicole si ornitologice (autohtona si de pasaj). Aici se intalnesc peste 300 de specii de pasari (berze, rate si gaste salbatice, sitari, cormorani, egrete, lisite, starci, califari albi si rosii, flamingo, lebede, pelicanul alb si pelicanul cret, acvile, vulturi albi etc.), unele dintre ele declarate monumente ale naturii si ocrotite de lege (pelicanul, gasca cu gatul rosu / Branta ruficollis, care ierneaza in Delta Dunarii, lopatarul, egreta, piciorongul, califarul s.a.).
In apele fluviului sau in lacuri sunt prezente numeroase specii de pesti: cega, oblet (fluviale), morun, nisetru, pastruga (maritime), crapul, somnul, salaul, stiuca, mreana (de apa dulce).
Delta Dunarii, ca unitate aparte de relief, se remarca prin cateva caracteristici proprii arealului sau:
- cea mai tanara unitate de relief din Romania;
- cea mai compacta suprafata stuficola ( c.240.000 ha);
- cele mai intinse dune de nisip de pe teritoriul Romaniei ( circa 20.000 ha);
- cea mai intinsa plaja de pe litoralul romanesc al Marii Negre ( circa 30 km lungime; 1-2 km latime );
- cel mai mare lac din tara (Razim – 415 km 2);
- cel mai mare grind fluvio-maritim (Letea – 17.000 ha);
- cea mai joasa altitudine din Romania (Sulina – 3,5 m);
- cel mai estic oras al Romaniei ( Sulina – 29 0 41 ‘ 24 ” longitudine E );
- cea mai bogata si mai variata fauna ornitologica din Europa – peste 300 de specii.
Pe grinduri pot fi intalnite paduri amestecate (plop negru, plop tremurator, stejar, meri si peri padureti, salcie alba, ulm. In padurile Letea si Caraorman se desprinde prezenta lianelor si a vitei salbatice. Alaturi de zavoaiele de salcie, poate fi intalnita vegetatia de dune si de nisipuri ale plajelor (plajele de la sud de bratul Sulina, ca si cea de la nord de bratul Sf. Gheorghe, fiind deosebit de extinse). Cele mai spectaculoase lacuri: Isac, Gorgova, Rosu, Lumina etc. Un tinut exotic cu peste 1200 de specii de copaci si plante, cu cea mai bogata fauna ornitologica de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) si ihtiologica (reprezentata de cam 100 de specii, din care amintim heringul de Dunare si sturionii, de la care se obtine pretiosul caviar).
Padurea Letea
Padurea, care se dezvolta in spatiul interdunelor sub forma unor fasii late de 10-250 m (hasmacuri) despartite de spinarile dunelor, este alcatuita, in principal, din: stejarul de lunca (Quercus robur), stejarul brumariu (Q. pedunculiflora), plopul alb (Populus alba), plopul negru (P. nigra), frasinul de lunca (Fraxinus angustifolia), frasinul de balta (F. pallisiae), pirul (Pyrus pyraster), teiul alb (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus foliacea) si foarte rar arinul negru (Alnus glutinosa), completata de un subarboret bogat (Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, Cornus mas, C. sanguinea, Rhamnus frangula, R. cathartica, Viburnum opulus, Berberis vulgaris, s.a.).O caracteristica a zonei o constituie abundenta plantelor cataratoare (Periploca graeca, Hedera helix, Vitis silvestris, Humulus lupulus, Clematis vitalba) care confera padurii un aspect subtropical. In covorul vegetal se intalnesc si alte specii rare: volbura de nisip (Convolvulus persicus), brandusa de nisip (Merendera sobolifera) si carcel (Ephedra dystachia). Fauna este reprezentata de codalb (Haliaeetus albicilla), soimulet de seara (Falco vespertinus), pupaza (Upupa epops), dumbraveanca (Coracias garrulus), cateva raritati herpetologice (Eremias arguta, Vipera ursinii renardi) si cca. 1600 specii de entomofauna identificate pana in prezent.
Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile şi toate limbile. Mica lume a acestei instituţii – Europa în miniatură – cu decoruri, culise şi protocol are o viaţă aparte. Este un cerc închis, impermeabil, perfect etanş. Comisia se ţine la distanţă, ascunzând sub masca unei exagerate politeţi slabul contact cu mulţimea indigenă, în sânul căreia se găseşte provizor debarcată aci, la poarta Orientului.”
„Viaţa acestui mic port cosmopolit e originală şi interesantă. Are un farmec şi un pitoresc deosebit. Este unicul loc în ţară unde găseşti adevărata viaţă de port. Celelalte porturi ale noastre nu sunt decât oraşe. Sulina este numai port, nu are oraş. Toată populaţia se hrăneşte din viaţa portului. De altfel, nici nu are nimic în comun cu restul ţării. Aici e o viaţă de colonii. Comerţul levantin atrage aventurieri din toate seminţiile, cari se perindă pe aici ca să pescuiască în apa tulbure a Dunării… Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile şi toate limbile. Mica lume a acestei instituţii – Europa în miniatură – cu decoruri, culise şi protocol, are o viaţă aparte. Este un cerc închis, impermeabil, etanş.”
Jean Bart – Europolis
Biserica ortodoxă Sf. Nicolae
Construită la 1866, această biserică era iniţial cunoscută drept Catedrala oraşului. Biserica poartă hramul Sf. Nicolae, considerat a fi ocrotitorul celor care călătoresc pe ape (coincidenţă sau nu, toate cele trei biserici pe care le-am întâlnit în drumul nostru poartă acelaşi hram). A fost construită alături de o altă veche biserică, din lemn, care a fost ulterior demolată, parte din obiectele de cult fiind folosite în noua biserică. Pe locul în care se aflase până atunci Sfânta Masă din altarul vechii biserici a fost construită o troiţă cu icoana Sf. Nicolae, pentru a le aminti oamenilor să nu întinzeze locul. Biserica a fost restaurată în anul 1923, fiind renovată apoi în 1956.
Catedrala ortodoxă Sf. Alexandru şi Nicolae
Ctitorie a regelui Carol I al României, Catedrala din Sulina are o istorie zbuciumată, marcată de ambele războaie mondiale. Poartă hramul Sf. Alexandru, în amintirea zilei de 30 august 1877, în care armata română a câştigat reduta Griviţa, în timpul Războiului de Independenţă. În 1909 a fost sfinţit locul viitoarei biserici, pentru ca în 1910, în prezenţa familiei regale, să fie pusă piatra de temelie. În actul de fundaţie stau scrise următoarele cuvinte: „Începutu-s-a acest dumnezeiesc lăcaş cu hramul Sf. Ierarh Nicolae şi Sf. Alexandru, patronul zilei de 30 august, când oastea română la 1877 a mărturisit pe câmpul de luptă vechi virtuţi străbune, astăzi 31 octombrie 1910, într-al 45-lea an de domnie al Măriei Sale Regele Carol I şi al soţiei sale, Măria Sa Regina Elisabeta “.
Lucrările la Catedrala Deltei Dunării se opresc în 1912, din cauza situaţiei politice. Până la acel moment, fusese finalizată construcţia la roşu. La multă vreme după sfârşitul primului război mondial, în 1932, regele Carol al II-lea decide continuarea lucrărilor. În următorii cinci ani se finalizează exteriorul bisericii, din mozaicuri de piatră de Veneţia, se pun uşile de aramă, după care, în 1937, lucrările sunt sistate din nou. În timpul celui de-al doilea război mondial, armata germană foloseşte biserica neterminată drept depozit de armament. Drept consecinţă, artileria sovietică încearcă – fără succes – distrugerea bisericii. După terminarea războiului, autorităţile locale dau lăcaşului de cult o nouă destinaţie, respectiv aceea de depozit pentru materiale de construcţie. La mai bine de 60 de ani de la începerea lucrărilor, un dezastru natural hotărăşte definitiv soarta lăcaşului de cult. Este vorba despre inundaţiile din 1970, în urma cărora Sulina a fost grav afectată. Ca urmare a acestei catastrofe naturale, autorităţile decid construirea unor diguri de protecţie. Delegaţia de specialişti olandezi, venită în 1975 la Sulina, pentru evaluarea lucrărilor, era însoţită de Regina Iuliana, rudă a regelui Carol I, care solicită să viziteze biserica ctitorită de acesta. În urma acestei vizite, se vor începe lucrările la interioarele bisericii, pictate între anii1976-1982. Printre obiectele de cult ce împodobesc Catedrala, scaunul arhieresc are o istorie aparte, el fiind, de fapt, fostul tron al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Catedrala Deltei Dunării a fost sfinţită de IPS Antim Nica la data de 5 septembrie 1982. Începând de la această dată, slujbele ortodoxe au fost ţinute exclusiv aici. Clopotele bisericii au fost turnate în șantierul naval de la Sulina în 1980.
Farul Comisiei Europene a Dunării de Jos/Farul vechi
Construit la începutul secolului al XIX-lea, pe malul drept al Dunării, la punctul de confluenţă al Dunării cu Marea Neagră, Farul din Sulina aparţinea, la vremea respectivă, Administraţiei Generale a Farurilor din Imperiul Otoman, care concesiona funcţionarea şi întreţinerea Farului unor societăţi particulare, obţinând, în schimb, un procentaj din încasările provenite din taxele achitate de navele ce beneficiau de serviciile sale. În aprilie 1878, Farul este predat Comisiei Europene a Dunării (CED), căreia îi revenea, din acel moment, sarcina administrării şi întreţinerii sale.
Turnul, cu o înălţime de 21,33 m, adăposteşte în cupola sa mecanismul de iluminat care produce o lumină fixă, albă, vizibilă de la o distanţă de 15 mile marine. La început se foloseau felinarele cu ulei ca sursă de lumină, pentru ca din 1910-1911 să fie introdus iluminatul electric. În jurul cupolei era amenajată o platformă pe care se putea circula. Pentru a veni în ajutorul navigatorilor, pe faţada dinspre mare a platformei exista un panou pe care se putea citi adâncimea apei pe canalul Sulina, indicată în picioare engleze.
În jurul vechiului far au fost construite locuinţe pentru personalul care deserveşte farul, precum şi depozite necesare pentru buna funcţionare a complexului.
Între 1995-1997, Farul a fost restaurat de Ministerul Culturii şi Cultelor, iar în anul 2003 a intrat în administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, care a amenajat aici un muzeu.
Astăzi situat la o distanţă apreciabilă faţă de malul Mării Negre (cca. 2 km), Farul din Sulina este o mărturie a înaintării masive a uscatului în mare.
Sursa: pliantul „Muzeul Farul din Sulina”
Cimitirul Maritim Sulina
Da, aţi citit bine. La Sulina, şi cimitirul este obiectiv turistic. Şi încă nu unul oarecare, ci unul unic în Europa. Pe panourile indicatoare din localitate mai apare şi ca Cimitirul Comisiei Europene a Dunării. Situat la ieşirea din oraş în direcţia plajei, pe partea dreaptă a şoselei, Cimitirul Maritim este, de fapt, un ansamblu de cimitire – ortodox, ortodox de rit vechi (lipovenesc), cimitirul bisericilor europene occidentale, cimitirul musulman şi cel evreiesc – acest amestec de confesiuni conferind, de altfel, şi ineditul locului. Evident, caracterul cosmopolit al Sulinei din vremurile ei de glorie nu putea să nu-şi lase amprenta şi asupra acestui loc. Timp de peste 300 de ani, Sulina a fost un loc de refugiu al temutilor pirati greci sau maltezi, care jefuiau corabiile venite din Occident.
Poveştile de viaţă de odinioară şi imaginaţia localnicilor au împletit adevărate legende, ce dau o culoare aparte cimitirului din Sulina. Una dintre ele este cea a piratului grec Ghiorghios Kontoguris – un pirat de temut, despre care se ştie că a jefuit sute de nave (timp de trei secole, Pe piatra lui funerara a fost trecut celebrul semn al piratilor – craniul cu doua oase incrucisate.
Sulina a fost, de altfel, locul preferat de refugiu al multor piraţi greci şi maltezi care jefuiau corăbiile venite din Occident şi cărora gura îngustă de vărsare a Dunării şi pădurile din jur le ofereau condiţii prielnice). Circumstanţele în care a murit piratul grec – brusc, sărac şi neplâns de nimeni – au dat naştere la tot felul de speculaţii privind comoara ascunsă de acesta. Se ştia că jefuia cu precădere navele încărcate cu aur şi argint, dar şi că nu avusese moştenitori sau rude. Prin urmare, ideea că avuţiile celebrului pirat se aflau undeva în apropiere, aşteptând să fie descoperite în orice moment a aprins multă vreme imaginaţia amatorilor de aventuri. Unii caută indicii chiar în inscripţia de pe mormântul lui Kontoguris: “Ca să poţi citi inscripţia de pe piatra piratului trebuie să vii în cimitir la primele ore ale dimineţii. Apoi umezeşti cu puţină apă placa şi doar atunci, după ce se usucă puţin, va putea fi citit textul săpat în mozaic, literele sunt scoase clar în relief”.
O altă legendă locală vorbeşte despre trista poveste de dragoste dintre doi tineri provenind din familii rivale. Potrivit acestei legende, părinţii tânărului ofiţer William Webster nu ar fi acceptat căsătoria acestuia cu o femeie de clasă inferioară, drept pentru care l-au trimis departe de casă, pe nava Adalia, care ar fi trebuit să ajungă în Indii. Însă iubita lui, Margaret Ann Pincle, l-ar fi urmat în secret pe navă, deghizată în marinar, pentru a fi alături de el. Se spune că cei doi au murit în 1868, în urma unui naufragiu, şi au fost îngropaţi la Sulina, în două morminte ciudate, în formă triunghiulară, fiind astfel uniţi în eternitate.
In acest cimitir a fost înmormântată şi prinţesa Ecaterina Moruzi, nepoata domnitorului Moldovei, Ioan Sturdza.
Plaja din Sulina
Plaja Sulina – punctul final al micii noastre excursii. După trei kilometri parcurşi sub soarele nemilos al dimineţii târzii de sfârşit de iunie, am ajuns la una dintre cele mai frumoase plaje (încă) sălbatice de la noi. Este o plajă foarte lată (zice-se că ar fi cea mai lată din România la ora actuală), are un nisip foarte fin, filtrat de Dunăre, şi apă puţin adâncă. Tot aici se găsesc habitate şi specii de plante şi păsări protejate la nivel european – Garofiţa, Volbura de nisip, Pescăriţa mare (Sterna caspia) sau Dunele cu cătină albă.
Uzina de apa potabilă a oraşului Sulina
Uzina de apa potabilă a oraşului Sulina este construită in contextul prezentei în oraş a Comisiunii Europene a Dunării, cu fonduri donate de casa regală a Olandei. Constructia a început în anul 1886 si s-a finalizat în 1905 după extinderi ale retelei de distributie şi modernizări succesive. Uzina cu Turnul de apă, finanțată de Regina Olandei în anul 1897, este funcțională și astăzi.
Este cea mai înaltă construcţie din Sulina. Legenda spune că ajungând la Sulina, la sfârşitul anilor 1890, regina Wilhelmina a Olandei a coborât de pe vapor şi a cerut apă. I s-a adus un pahar cu apă din Dunăre. Atunci, Casa Regală a Olandei a donat fonduri pentru construirea Castelului de Apă şi a reţelei de canalizare a oraşului Sulina.
REZERVARE PRIN EMAIL
Pentru rezervare va rugam sa ne trimiteți un mail pe adresa: rezervari@pensiunedelta-sulina.ro cu următoarele date:
- Nume si prenume
- Telefon
- Data sosire
- Data plecare
- Nr. adulti
- Nr. copii
- Varste copii